Romanian: Declaration on the 131st anniversary of the birth of Chairman Mao Tse-tung and the 2nd anniversary of the International Communist League

We hereby share an unofficial translation of the ICL Declaration on the 131st anniversary of the birth of Chairman Mao Tse-tung and the 2nd anniversary of the International Communist League:

Proletari din toate tările, uniți-vă!

Declarație cu privire la aniversarea a 131 de ani de la nașterea președintelui Mao Țze-Dun

și la a 2-a aniversare a Ligii Comuniste Internaționale

Puneți mărețul steag roșu al marxism-leninism-maoismului în fruntea marilor valuri de lupte ale maselor!

Cu ocazia împlinirii a 131 de ani de la nașterea marelui președinte Mao Țze-Dun și a celei de-a 2-a aniversări de la înființarea Ligii Comuniste Internaționale (LCI), trimitem salutări înflăcărate din partea clasei proletare proletariatului mondial și popoarelor și națiunilor din lume. Muncitorii și popoarele lumii luptă și rezistă jafului imperialist și războaielor de agresiune, precum și efortului lor sângeros de a redistribui lumea. Poporul palestinian alimentează cu sângele său prețios războiul eroic de eliberare națională din Palestina împotriva agresorilor imperialiști și sionişti, dovedindu-se a fi o „scânteie care poate declanșa un foc de prerie”, dând un impuls mișcării anti-imperialiste la nivel mondial. Ne exprimăm ferm angajamentul de a lupta pentru unificarea Mișcării Comuniste Internaționale, slujind dezvoltării luptei revoluționare, combătând implacabil revizionismul ca baze ale unității, punând accent în special pe acele partide marxist-leninist-maoiste care conduc lupta pentru Noua Putere în cadrul Războiului Popular și care reprezintă astfel exemple strălucitoare pentru toți proletarii și comuniștii lumii.

Evenimentele politice din lume care au avut loc de la înființarea Ligii Comuniste Internaționale (LCI) nu numai că au subliniat necesitatea unificării internaționale, dar au confirmat și hotărârile comune tactice și strategice, precum și fundamentele politice în întreaga lor veridicitate și în multe cazuri și în ceea ce privește prevestirile. „De la începutul acestui deceniu, criza imperialismului și a capitalismului birocratic s-a acutizat și mai mult în întreaga lume. Ori de câte ori descompunerea ei se adâncește, toate contradicțiile se ascut; ceea ce generează o situaţie revoluţionară în dezvoltare inegală în întreaga lume. Situația este exprimată prin marea activitate a maselor, agresivitatea lor făcându-i pe toți reacționarii și pe lacheii lor revizioniști să tremure de spaimă. Situația obiectivă întâlnește în ritm rapid factorul subiectiv – în principal procesul partidelor comuniste, ca partide marxist-leninist-maoiste de tip nou, de a iniția noi războaie populare. Se deschide astfel un nou capitol, o perioadă de revoluții ca parte a acestui Nou Mare Val al Revoluției Proletare Mondiale. Această situație determină sarcinile, strategia și tactica partidelor comuniste din întreaga lume”. (Declarația comună a Fundamentelor și Principiilor, decembrie 2022) Strategia și tactica noastră, precum și abordarea tuturor problemelor situației mondiale trebuie să pornească de la această înțelegere a lumii. Pe scurt, trebuie să analizăm modul în care clasele dominante și cele asuprite se confruntă între ele, cei doi poli în luptă care determină existența situației revoluționare în curs de dezvoltare, servind astfel la demonstrarea mai pe larg a realității condițiilor obiective ale revoluției, a dezvoltării componentelor și perspectivelor sale.

Eforturile imperialismului de a rezolva propria criză economică prin intensificarea jefuirii și oprimării semicoloniilor și coloniilor, precum și a clasei muncitoare și a popoarelor – concentrarea proprietății funciare pe baza expulzării țăranilor, exproprierea micii producții țărănești, inflația masivă și șomajul, dezindustrializarea unor regiuni întregi, relocarea fabricilor, creșterea ratelor dobânzilor, migrația forțată, intensificarea complicității și a luptei dintre imperialiști, stimulând astfel revoluția și intensificând masiv criza politică într-o serie întreagă de țări. De asemenea, țările imperialiste mai mari precum Germania, Franța și chiar SUA, principala putere imperialistă la nivel global, se confruntă din ce în ce mai mult cu o situație în care nu mai pot continua să conducă așa cum o făceau înainte. Noul președinte al SUA, Donald Trump, este o expresie clară a necesității imperialismului american de a reacționa la criza sa și la tendința de declin, care se manifestă în prezent mai presus de toate în rândul așa-numiților „imperialiști occidentali”, exprimând încercarea capitalului monopolist american de a se adapta politic la schimbarea echilibrului global de putere, la erupțiile sociale care au loc, precum și la acutizarea națională a contradicției de clasă. Imperialismul american trebuie să facă reajustări pentru a-și menține obiectivele strategice de încercuire a adversarului imperialist rus și de a limita expansiunea Chinei social-imperialiste, deoarece încercările actuale de intervenții și pregătiri de război sunt gropri pe care și le sapă singuri, confruntându-se astfel cu o rezistență puternică și, de asemenea, cu o contraofensivă. Rezultatul politicii imperialiste, în complicitate și luptă cu diferiții imperialiști, în ultimii doi ani de război din Ucraina, reprezintă o nouă opresiune și subjugare națională și un nou efort pentru împărțirea ulterioară a țării, ceea ce a dovedit încă o dată că în ochii maselor, Zelenski este un trădător, vânzător de țară și un lacheu al imperialismului. Din perspectiva marxism-leninism-maoismului, criza din ce în ce mai acută a democrației liberale reacționare este evidentă, întregul ei sistem de partide și instituții este de fiecare dată mai divizat, confruntându-se cu dificultăți în vederea instaurării unor guverne minim stabile, deschizând calea fascismului. Clasele dominante nu mai pot continua să conducă așa cum o făceau odinioară. Concomitent, proletarii, muncitorii, țăranii și clasele de mijloc asuprite își manifestă nemulțumirea prin greve mari, prelungite, demonstrații și revolte, dând astfel de veste că nu mai doresc să-și continue traiul ca înainte. Intensificarea luptelor de eliberare națională din regiunea așa-numitului „Orient Mijlociu”, în special în Palestina, pun planurile imperialiștilor într-o poziție dificilă și trebuie înțelese ca parte a unui strigăt răsunător al popoarelor asuprite împotriva intervenţiilor sângeroase şi războaielor de repartiție ale imperialiştilor. Dezlănțuirea de noi lupte și războaie pentru eliberare națională și independență confirmă că contradicția dominantă în lumea actuală este cea dintre imperialiști și popoarele și națiunile asuprite, care influențează și domină, de asemenea, evoluțiile contradicției interimperialiste, deoarece națiunile asuprite sunt tocmai prada de război, demonstrând astfel perfect că numai revoluția proletară poate preveni Războiul Mondial, ori Războiul Mondial poate da naștere revoluției proletare. La baza tuturor acestor evenimente se află masele. Clasele asuprite nu mai pot continua să trăiască așa cum o făceau. Masele se agită în valuri, spontan, însă de fiecare dată mai masiv și mai combativ. Există o situație revoluționară în curs de dezvoltare în întreaga lume, care influențează și dezvoltarea luptei anti-imperialiste și a protestului popular.

Comuniștii înțeleg că atât lupta imperialiștilor pentru repartiție, care se dezvoltă pe fondul luptei și complicității dintre aceștia, cât și dezvoltarea situațiilor obiective revoluționare urmează legea dezvoltării inegale: „Legea dezvoltării inegale în perioada imperialismului înseamnă dezvoltarea spasmodică a unor țări în raport cu altele, îndepărtarea rapidă de pe piața mondială a unor țări de către altele, redivizări periodice ale lumii deja divizate prin conflicte militare și războaie catastrofale, profunzime și intensitate crescândă a conflictelor din lagărul imperialist,…” (Stalin). Aici, Stalin demonstrează în mod strălucit falimentul diferitelor teorii burgheze și mic-burgheze ale crizei, așa cum le regăsim astăzi, de exemplu, sub forma așa-numitei „crize multiple” sau „crize permanente”, care sunt ele însele demascate de realitate de fiecare dată. Fără îndoială, mișcarea comunistă mondială se află într-un moment complex, dar favorabil, al apariției diverselor contradicții, care se dezlănțuie în mod neuniform ca „soluții de moment și forțate ale contradicțiilor existente” (Marx), de care comuniștii depind pentru a înțelege cum să consolideze realizările pozitive anterioare și să creeze noi condiții subiective care să corespundă cerințelor momentului. Președintele Mao oferă lecții importante comuniștilor despre relația dintre forțele obiective și subiective: „Deși forțele subiective ale revoluției din China sunt acum slabe, la fel sunt și toate organizațiile (…) claselor conducătoare recționare, (…) În China, revoluția se va îndrepta fără îndoială către un punct culminant, pentru că deși forțele subiective ale revoluției în prezent sunt slabe, forțele contrarevoluției sunt și ele relativ slabe.” Faptul că forțele subiective sunt relativ slabe nu ne indică decât faptul că victoria nu poate fi obținută rapid, ci mai degrabă parțial și prin salturi. Cei care renunță pentru a se lamenta în fața greutăților alimentează capitularea și lichidatorismul, ceea ce nu reprezintă altceva decât revizionismul. Ei sunt adevărații apologeți ai imperialismului. Revizionismul estompează lupta de clasă și-și concentrează atenția asupra inamicului din perspectiva imperialismului și nu a maselor. Președintele Mao ne-a învățat că totul depinde de a avea o orientare ideologică și politică clară, de a ne-o asuma pe deplin și conștient, fiind gata să plătim prețul suprem. Mai mult, în perioadele de dezvoltare a situaţiei revoluţionare, schimbările istorice care cer ani, sau secole, au loc în decurs de zile sau săptămâni. De asemenea, Lenin a subliniat: „În istoria revoluțiilor ies la iveală contradicții care s-au maturizat timp de decenii și secole. Viața devine neobișnuit de plină de evenimente. Masele, care au stat mereu în umbră, (…) Aceste mase depun eforturi eroice pentru a se ridica la înălțime și a face față sarcinilor gigantice de importanță mondială impuse lor de istorie; și oricât de mari ar fi înfrângerile individuale, oricât de zdrobitoare pentru noi râurile de sânge și miile de victime, nimic nu se va compara vreodată ca importanță cu această pregătire directă pe care masele și clasele (…)”

Dezvoltarea luptelor de eliberare națională la nivel mondial, care în prezent se exprimă în formă concentrată în marele centru furtunos al așa-numitului Orient Mijlociu, arată că adâncirea crizei generale a imperialismului generează și mai multe situații revoluționare în dezvoltare inegală în diferite țări. Războiul eroic de eliberare națională din Palestina, în special Furtuna Al-Aqsa din data de 7 octombrie 2023, este un impuls esențial pentru redresarea luptelor în întreaga regiune (cum ar fi în Liban), dar și un impuls semnificativ pentru dezvoltarea mondială a mişcării anti-imperialiste. Acest punct de cotitură reprezintă un punct decisiv în situația mondială. Începând de atunci, situația mondială se transformă cu o viteză extraordinară. Izolarea crescândă a regimului sionist genocidar din Israel amână și zădărnicește parțial planurile imperialismului american și, de asemenea, intensifică opoziția maselor din statele arabe, regimuri birocrat-capitaliste în slujba imperialismului, precum și punerea imperialiștilor din întreaga lume într-o situație din ce în ce mai dificilă. Schimbarea de regim care a avut loc în Siria, condusă și sprijinită de intervenția trupelor imperialiste și de lacheii lor regionali, în scopul unei balcanizări a țării, trebuie respinsă cu fermitate ca fiind un nou atac împotriva popoarelor din Siria și a suveranității țării. În același timp, este un avertisment pentru popoarele care luptă în prezent pentru eliberare că lupta pentru independență și suveranitate națională poate avea succes în mod consecvent numai dacă se bazează pe propriile forțe și dând un caracter antiimperialist al luptei ca parte a noii revoluții democratice pentru a pune capăt dominației imperialismului, a capitalismului birocratic și a semifeudalității. Conducerea proletară se arată a fi decisivă în lupta de eliberare națională și dorim să subliniem necesitatea urgentă a frontului unit condus de comuniști.

În acest context dat de noua situație globală, trebuie înțeleasă și maturizarea accelerată a condițiilor favorabile și, de asemenea, a situațiilor revoluționare, semnificația mondială a partidelor marxist-leninist-maoiste și în special a războaielor populare conduse de acestea, precum și importanța sprijinirii și desfășurării propagandei în favoarea lor, așa cum am subliniat și în Declarația Comună a Fundamentelor și Principiilor: „Reafirmăm că adevărata autodeterminare națională nu poate fi realizată decât prin revoluția nou-democratică sau revoluției socialiste, după caz, pentru care este necesar să se constituie sau să se reconstituie partide comuniste de tip nou, partide marxist-leninist-maoiste capabile să ducă revoluția până la capăt.” Războaiele populare din India, Peru, Turcia și Filipine nu doar că rezistă și se dezvoltă în mijlocul unor situații complexe de încercuire și ofensive contrarevoluționare. În același timp, ele sunt axa Revoluției Proletare Mondiale, din care nu se pot desprinde doar considerentele strategice ale acesteia, dar care reprezintă și exemple ale superiorității și veridicității perspectivei proletare asupra lumii. Evoluțiile importante ale mișcării revoluționare din Brazilia, cea mai populată țară din America de Sud, trebuie privite ca fiind o nouă contribuție semnificativă. Protestele și rebeliunile în masă ale poporului, în special ale țăranilor săraci și fără pământ, se contopesc cu conducerea unui partid marxist-leninist-maoist și iau din ce în ce mai mult forma revoluției agrare ca parte a revoluției nou-democratice. Această evoluție nu numai că întărește optimismul nostru proletar arzător, ci confirmă și într-un mod remarcabil legile fundamentale ale marxismului conform cărora acolo unde teoria revoluționară se unește cu masele, ea devine o forță materială și, prin urmare, dorim să subliniem importanța consolidării și a dezvoltării forțelor subiective ca organizații și partide proletare, mai ales în situația actuală a dezvoltării inegale a situației mondiale: „Pentru că nu orice situație revoluționară dă naștere unei revoluții; revoluția apare doar dintr-o situație în care schimbările obiective menționate mai sus sunt însoțite de o schimbare subiectivă, și anume, capacitatea clasei revoluționare de a întreprinde acțiuni revoluționare de masă (…)” (Lenin)

În toiul unei situații mondiale caracterizată de evoluții și revolte constante, dorim să sărbătorim cea de-a 131-a zi de naștere a președintelui Mao Țze-Dun și să o comemorăm prin dezvoltarea continuă a campaniei pentru marxism-leninism-maoism, noua, a treia și superioara treaptă a ideologiei proletare. Trebuie să înțelegem campania pentru maoism ca parte a luptei pentru reunificarea mișcării comuniste mondiale, care în prezent se exprimă în mod deosebit în trei puncte fundamentale ale unității: „1) Maoismul 2) Lupta împotriva revizionismului și 3) Revoluția Mondială Proletară”. Declarația Principiilor Politice a definit întemeierea Ligii Comuniste Internaționale ca „un pas pentru a ne reuni și pentru a depăși diviziunea din Mișcarea Comunistă Internațională (…), și s-a deschis o nouă etapă a luptei organizate pentru reconstituirea Internaționalei Comuniste sub comanda și îndrumarea maoismului”. În urmă cu doi ani, la Conferința Maoistă Internațională Unificată a fost decisă înființarea unei noi organizații internaționale a proletariatului. Acest eveniment a marcat un punct de cotitură în lupta pentru reunificarea comuniștilor la nivel mondial, a permis o coordonare sistematică a celor 15 partide și organizații membre, bazată pe principiul proletar al centralismului democratic și a confirmat astfel și lupta împotriva fragmentării ideologice, politice și organizatorice a mișcării comuniste mondiale ca un criteriu esențial pentru dezvoltarea revoluției proletare mondiale, așa cum ne-au arătat și ne-au învățat prim exemplul lor titanii și clasicii proletariatului. În ultimii doi ani s-au înregistrat primii pași importanți către îndeplinirea acestei sarcini, în special în ceea ce privește consolidarea crescândă, care în același timp trebuie folosită ca bază pentru a permite dezvoltarea ulterioară. Fiecare dezvoltare nouă se bazează pe consolidarea celei anterioare, iar sarcinile noi necesită dezvoltarea unor condiții subiective adecvate pentru stăpânirea lor. Liga Comunistă Internațională este un instrument de reunificare și reconstituire a Internaționalei Comuniste pentru combaterea imperialismului, revizionismului și a tuturor formelor de reacțiune. Prin urmare, este necesar să ne asumăm sarcinile și posibilitățile în situația actuală și să ne dezvoltăm prin aplicarea luptei pe două linii care, aplicată în mod conștient și sincer, va făuri și dezvolta forțele noastre și capacitățile lor în mijlocul luptei de clasă și a luptei pe două linii. Prin urmare, salutăm cu căldură toate contribuțiile, coordonarea și activitățile comune ale partidelor și organizațiilor comuniste în LCI și în afara LCI, acest fapt dovedind creșterea vitalității și activității comuniștilor la nivel internațional și servind la îndeplinirea rolului nostru de comuniști în momentul actual. Sarcina noastră imediată este de a dezvolta protestul popular în creștere, de a mobiliza, politiza și organiza masele largi în lupta împotriva imperialismului și a oricărei reacțiuni, combătând fără rezerve revizionismul și orice formă de oportunism, intensificând lupta de clasă a adevăratelor partide comuniste marxist-leninist-maoiste pentru a duce revoluția la capăt.

Președintele Mao însuși a acordat o mare importanță luptei împotriva revizionismului – în principal revizionismului modern – și astfel a dezvoltat Mișcarea Comunistă Internațională. Tot astăzi, după o perioadă lungă de relativă dominație revizionistă în multe țări, o apreciem ca o sarcină și o datorie esențială a comuniștilor, în special a organizației comuniste internaționale, LCI, să conducă și să impulsioneze lupta împotriva revizionismului. În declarația noastră de înființare am subliniat: „Președintele Mao ne-a spus: istoria Mișcării Comuniste Internaționale ne arată că unitatea proletară se consolidează și se dezvoltă în lupta împotriva oportunismului, revizionismului și diviziunii.” Comuniștii trebuie să se plaseze în primele rânduri ale bătăliilor și să se lanseze în lupte fără teamă. Proletariatul are un viitor strălucit. Imperialismul nu este decât întuneric, foame, mizerie, genocid, exploatare și opresiune. Datoria noastră ca partide comuniste este să-l înfrângem, să înlăturăm reacțiunea de pe fața pământului prin violență revoluționară.

SĂRBĂTORIȚI 131 DE ANI DE LA NAȘTEREA PREȘEDINTELUI MAO ȚZE-DUN PRIN CONSOLIDAREA LUPTEI PENTRU MARXISM-LENINISM-MAOISM!

TRAIASCĂ LUPTA PENTRU REUNIFICAREA MIȘCĂRII COMUNISTE INTERNAȚIONALE – TRAISCĂ LIGA COMUNISTĂ INTERNAȚIONALĂ!

TRAIASCĂ EROICA LUPTA DE ELIBERARE NAȚIONALĂ PALESTINIANĂ ȘI LUPTA PENTRU ELIBERARE NAȚIONALĂ A NAȚIUNILOR OPRIMATE!

TRAIASCĂ MIȘCAREA COMUNISȚĂ INTERNAȚIONALĂ ȘI RĂZBOAIELE POPULARE CONDUSE DE PARTIDELE MARXIST-LENINIST-MAOISTE!

JOS CU REVIZIONISMUL!

TRAIASCĂ REVOLUȚIA PROLETARĂ MONDIALĂ!

Liga Comunistă Internațională

Decembrie 2024