Romanian Unofficial translation of the ICL Statement for the 1st of May 2025: Organize the rebellion of the Masses under the banner of Marxism-Leninism-Maoism!
Cu ocazia acestui 1 mai 2025, noi, Liga Comunistă Internațională (LCI), cu o arzătoare fervoare comunistă, salutăm Clasa noastră, proletariatul internațional, și toate națiunile și popoarele oprimate ale lumii.
We share an unofficial translation found here.
Proletari din toate țările, uniți-vă!
ORGANIZAȚI REBELIUNEA MASELOR SUB STEAGUL MARXISM-LENINISM-MAOISMULUI!
Cu ocazia acestui 1 mai 2025, noi, Liga Comunistă Internațională (LCI), cu o arzătoare fervoare comunistă, salutăm Clasa noastră, proletariatul internațional, și toate națiunile și popoarele oprimate ale lumii. Îi salutăm pe tovarășii noștri de arme din întreaga Mișcare Comunistă Internațională, toate partidele și organizațiile comuniste
care luptă pentru a ridica misiunea beligerantă a scopului nostru comun, Comunismul, la niveluri din ce în ce mai înalte până la victoria noastră finală. Salutăm detașamentele armate de muncitori și țărani care luptă eroic în Războaiele Populare și luptele armate care se desfășoară sub conducerea comuniștilor, pe baza ideologiei proletare. Salutăm organele puterii populare în diferite stadii de de dezvoltare existente în țările în care comuniștii s-au ridicat în luptă și distrug vechea putere reacționară. Salutăm toți acei revoluționari și adevărați democrați care, în întreaga lume, fac cele mai mari sacrificii împreună cu noi în lupta neîncetată împotriva imperialismului, revizionismului și reacțiunii.
În această zi, mărșăluim umăr la umăr, sub steagul nostru roșu aprins cu secera și ciocanul, mai hotărâți ca niciodată să punem capăt vechii exploatări milenare a omului de către om, plini de optimism revoluționar și cu absolută convingere de justețea cauzei noastre. Astăzi este ziua noastră, când ne adunăm forțele și vedem în fața ochilor noștri rândurile tot mai numeroase ale unui contingent revoluționar internațional în formație, hotărât să ia cu asalt cerurile. Condițiile pentru dezvoltarea Revoluției Proletare Mondiale sunt excelente, vânturile suflă în direcția noastră, iar o privire asupra situației mondiale nu poate decât să confirme acest lucru.
Lumea de astăzi este marcată de criza generală a imperialismului, de descompunerea accelerată și parazitismul în ascensiune
Imperialismul american, condus politic de administrația Trump, încearcă în prezent
cu disperare să-și reorganizeze economia prin impunerea de ajustări pe piața mondială, pentru a-și recâștiga pozițiile, strângându-și jugul asupra națiunilor oprimate și să rupă alianțele și coalițiile concurenților săi imperialiști, cu social-imperialismul chinez ca principală țintă. Prin urmare, acesta aplică ceea ce poate fi descris ca tactici economice de „diplomație a canonierelor”, exploatând faptul că este principalul exportator de capital din lume și „cel mai mare consumator din lume” (cel mai mare parazit). Măsurile politice, economice și militare ale administrației Trump, fie că este vorba de negarea sporită a instituțiilor înființate după al Doilea Război Mondial (cum ar fi ONU), amestecul în NATO sau tarifele vamale, nu sunt expresii ale caracterului neregulat al degeneratului genocidar Trump, ci a planului conștient al fracțiunii capitalului financiar american, reprezentat politic de Partidul Republican. Cu toate acestea, imperialismul yankeu este asediat de popoarele lumii, iar ambițiile nestăpânite îl pun într-o poziție de izolare tot mai mare față de celelalte țări imperialiste; de fapt, puterea sa este pe o pantă descendentă și frontul unit al popoarelor lumii împotriva imperialiștilor, condus de Statele Unite, este și se
va extinde în mod constant. Imperialismul yankeu este principalul dușman al popoarelor lumii și acționează ca un jandarm contrarevoluționar mondial.
Comuniștii trebuie să le arate clar maselor că a se concentra pe Trump, pe descendentul din Apartheid, Musk, și presupusa amenințare a „oligarhilor” (ca și cum statul imperialist nu reprezintă întotdeauna interesele oligarhiei financiare) și „pericolul fascist”, înseamnă a sta în coada Partidului Democrat și a albi imperialismului american. Atât de „fermecătorul”, „democraticul” și „progresistul” Obama nu a fost cu nimic mai bun decât Trump; ambii sunt criminali în masă, ambii reprezintă interesele celui mai monstruos parazit pe care l-a văzut istoria. Fiecare administrație americană va fi exact asta, administrația politică a intereselor statului imperialist, îi va servi scopurile și obiectivele sale și va fi întotdeauna un dușman înrăit al națiunilor oprimate și popoarelor oprimate din lume.
Luptele dintre imperialiști ating cote din ce în ce mai înalte, imperialismul american
încearcă să își mențină puterea în scădere în diverse moduri și să își neutralizeze rivalii în creștere. Cu toate acestea, niciuna dintre celelalte puteri imperialiste nu este capabilă, pe termen scurt, să se confrunte cu superioritatea politică, economică și militară a imperialismului american, care domină sistemul imperialist.
Mai ales după criza din 2008, sistemul imperialist a fost zguduit de crize economice,
politice și militare. Împreună cu tendința de declin a poziției hegemonice a imperialismului american, apar noi polarizări și alianțe în cadrul sistemului imperialist mondial. Social-imperialismul chinez încearcă din ce în ce mai mult – în cadrul dinamicii de coluziune și conflict – să intre în anumite regiuni și sectoare în concurență cu SUA. Imperialismul rus și-a intensificat acțiunile militare împotriva expansiuneii imperialismului „occidental” sub conducerea imperialismului american prin intermediul NATO, iar conflictele imperialiste au atins o nouă dimensiune, în special cu războiul din Ucraina. În timp ce puterile imperialiste din cadrul UE (în special Germania și Franța) fac parte din nou din mișcările economice și militare ale imperialismului american cu războiul din Ucraina, ele încearcă, de asemenea, să câștige mai multă proeminență militară pe cont propriu.
China social-imperialistă, în mijlocul contradicțiilor sale interne, este cuprinsă de
manevrele yankeilor și nu poate atinge nivelurile de creștere de care are nevoie pentru a ajunge nivelul unei superputeri, răvășită de o criză în sectorul imobiliar și nereușind să stimuleze consumul intern atât de necesar. Economia japoneză este mai
interrelaționată cu cea americană ca niciodată, Japonia fiind cel mai mare investitor străin în țara în ultimii cinci ani, iar capacitățile sale politice și militare sunt minuscule în comparație cu China, prin urmare Japonia este total dependentă de „protecția” SUA. Germania se află în al treilea an de recesiune totală, cel mai important partener comercial al său fiind SUA iar orice perturbare în sectorul exporturilor industriale ar avea consecințe grave pentru „pacea socială” din țară, care este principala preocupare politică a burgheziei germane; în același timp, aceștia se confruntă cu probleme politice pentru a forma un guvern „stabil” și de necesitatea „normalizării” extremei dreapta din AfD. Franța se confruntă cu probleme economice tot mai mari, încearcă cu disperare să își folosească relativa putere militară ca instrument de baraj în UE și are grave probleme interne cu conflictul dintre președinte și Parlament (mergând atât de departe încât în aprilie a interzis unui candidat important să candideze la următoarele alegeri prezidențiale). „Uniunea Europeană” în ansamblul său este un dezastru, neputincioasă să rezolve niciuna dintre problemele sale majore din cauza contradicțiilor sale interne; singurul lucru pe care a fost cu adevărat capabilă să-l realizeze în ultima vreme, în afară de a continua uciderea în masă a imigranților pe Marea Mediterană, este scandaloasa intervenție în alegerile din România într-o negare totală a suveranității acestei țări; așa-numitul proiect „Re-armarea Europei” se bazează în principal pe cheltuieli care nu au fost fundamentate, 650 de miliarde de euro, dintr-un total de 800 de miliarde anunțate, nu au acoperire. Italia are o problemă uriașă cu datoriile și încearcă să păstreze o relație cât mai bună posibilă cu SUA, astfel încât să o folosească pentru a obține condiții mai bune în lupta internă din „UE”. Singura șansă pentru Regatul Unit de a-și menține rolul actual în lume este prin alinierea cu SUA și nu poate realiza nimic fără a acționa în
coluziune cu alți imperialiști. Canada nu poate decât protesta atunci când suveranitatea sa este pusă în discuție în mod deschis și este umilită iar și iar de către administrația SUA. Și în cele din urmă, Rusia, singura putere imperialistă care poate face față SUA când vine vorba de putere militară, datorită arsenalului său nuclear, este împotmolită de trei ani în războiul său de agresiune împotriva Ucrainei și plătește un preț mare în acest război nejust.
În Orientul Mijlociu, Africa și Asia, lupta pentru influență dintre imperialiști
s-a intensificat, iar intervențiile militare sunt generalizate. Aceste evoluții
conduc la o intensificare a contradicțiilor dintre puterile imperialiste. Pe de o parte, componenta NATO, condusă de SUA și aliații săi (Marea Britanie, Germania, Franța, Canada, Japonia, Australia etc.), iar pe de altă parte, componenta imperialistă
centrată pe Rusia și China. Aceste componente pot fi observate nu numai în Europa, ci
și în regiunea Asia-Pacific. Politica SUA de limitare a Chinei a condus la alianțe militare cu țări precum Japonia, Australia, Regatul Unit și Canada. Pe măsură ce China a apărut ca unul dintre actorii majori, SUA și aliații săi au definit-o ca pe o amenințare strategică amenințare strategică și au încercat să o limiteze. Intensificarea acestor contradicții ridică posibilitatea unui nou focar de război în regiunea Asia-Pacific.
Pe scurt, echilibrul de forțe în cadrul ordinii mondiale imperialiste tinde să se schimbe, darpână în prezent, niciuna dintre marile puteri imperialiste nu este în stare să lanseze un nourăzboi mondial pentru a sfida imperialismul american. Prin urmare, propaganda alarmistă doar deturnează atenția de la tendința principală care este revoluția. Cu toate acestea, situația de accentuare a contradicțiilor, pericolul unor noi și mai mari războaie imperialiste (chiar un război mondial) a crescut, iar scânteia care îl va aprinde, poate apărea în orice moment al situația actuală. Comuniștii trebuie să înțeleagă revoluția ca fiind tendința principală, astfel încât să înțeleagă corect nevoile momentului.
Războaiele pe care imperialismul le declanșează în națiunile oprimate, ca parte a disputei lor și expresie a dorinței sale de a rediviza lumea, sunt în primul rând războaie de jefuire și de supunere a țărilor supuse agresiunii directe sau indirecte. Războaiele și conflictele armate care se întind în Africa, din Libia în nord până în Mozambic în sud și de la Sahel în vest la Somalia în est, sunt toate de acest
caracter. Același lucru este valabil și pentru războaiele și conflictele armate care se întind din Palestina la Myanmar. Din nou, trăim într-o perioadă în care mai multe războaie sunt purtate și pregătite, agresiuni imperialiste, invenții militare și lovituri de stat lansate. Aceste războaie sunt războaie coloniale moderne, iar termenul „războaie proxy” încearcă să acopere această esență. Cei care cred în minciuna imperialistă a „sfârșitului istoriei” și a „victoriei capitalismului”, care a fost proclamată de imperialismul american în anii ’90 ai secolului trecut, „uită” întotdeauna lupta națiunilor și țărilor pentru independența și eliberarea lor; în evaluările lor, factorul principal al istoriei, masele, nu este luat în considerare și, astfel, dorințele popoarelor pentru revoluție sunt ignorate. Dar din nou și din nou realitatea le sare în față gânditorilor din turnul de fildeș.
În întreaga lume, Masele sunt în mișcare și se înalță în rebeliune
Cea mai mare grevă generală și protest popular din istoria țării a avut loc în Grecia în luna aprilie a acestui an. Grevele generale și mișcările greviste din mult mai multe țări precum Argentina, India sau Africa de Sud au vizat atacurile claselor conducătoare
și a guvernelor lor. Protestele populare masive se dezvoltă în Serbia. Revolta populară din Bangladesh a răsturnat guvernul. Luptele de masă din Turcia care au scos în stradă furia unor largi sectoare ale poporului. Toate acestea sunt doar câteva dintre cele mai recente exemple. Pe măsură ce jaful și războaiele coloniale moderne se intensifică și populația națiunilor oprimate crește, sărăcia crescând, potențialul potențialul revoluționar al maselor va crește până la punctul în care oamenii vor prefera să moară luptând, decât să moară de foame. Aceasta va fi baza pentru luptele anti-imperialiste luptele, războaiele de eliberare națională, rezistența la agresiune și revoluțiile în general.
Astfel de încercări, precum conspirația de a lichida lupta eroică a Națiunii Kurde pentru autodeterminare, promovată de Statul Turc și de stăpânii săi imperialiști, nu vor reuși niciodată. Lupta poate trece prin întorsături și viraje complexe, dar, în final, conducătorii falși vor fi demascați complet, iar masele vor urma pe cei care sunt adevărații campioni ai cauzei lor – comuniștii. Tactica imperialistă de contrainsurgență a „acordurilor de pace” poate crea întârzieri, așa cum a făcut în Nepal, dar nu va putea schimba niciodată cursul istoriei. Problema este întotdeauna nevoia de o conducere corectă.
Lupta eroică a Poporului Palestinian împotriva asaltului Statului Israel, promovat și dirijat de imperialismul SUA, este o demonstrație strălucitoare nu doar a curajului și a hotărârii, ci și a faptului că un popor asuprit, atâta timp cât ține strâns arma în mână, se bazează pe propria sa forță și menține un Front Unit împotriva agresorului, este capabil să reziste și să înfrângă orice atac genocideal al imperialismului. Dar chiar dacă rezistența este o condiție prealabilă pentru eliberare, nu este același lucru. În ciuda tuturor gloriilor sale, Frontul Național de Rezistență al Palestinei, în componența sa actuală, nu va putea conduce lupta maselor poporului palestinian spre victorie deplină și eliberarea națională și nou-democratică completă a Palestinei. Pentru a zdrobi și înfrânge Statul Israel și stăpânii săi imperialiști, este indispensabil un Război de Eliberare Națională care să îndeplinească sarcinile revoluției democratice. În Epoca Imperialismului și a Revoluției Proletare, această sarcină poate fi îndeplinită doar sub conducerea proletariatului. Fără conducerea unui Partid Comunist, care astăzi trebuie neapărat să fie un Partid Marxist-Leninist-Maoist, care să dezvolte un Război Popular și să conducă eficient Frontul Unit, eliberarea Palestinei nu va atinge victoria completă asupra jugului imperialist.
Doar Partidul Comunist care aplică creator Marxism-Leninism-Maoismul, ținând cont de momentul istoric și de condițiile naționale, în mijlocul Războiului, va putea rezolva sarcinile în așteptare ale oricărei revoluții, indiferent dacă este democratică sau socialistă în caracter, iar acest adevăr este universal și fără nicio excepție. Toți comuniștii și revoluționarii trebuie să sprijine Frontul Național de Rezistență al Palestinei fără nicio rezervă lașă, să-l apere împotriva tuturor atacurilor oportuniste trădătoare și, în același timp, să-și dubleze eforturile pentru a servi lupta comuniștilor Palestinei de a-și constitui Partidul lor Marxist-Leninist-Maoist.
Lupta epică a Frontului Național de Rezistență al Palestinei a stârnit un val ascendent al luptei antiimperialiste în întreaga lume, de la solidaritatea înarmată a popoarelor din Yemen și Irak până la mobilizările a milioane de oameni în cetățile imperialismului. Această mișcare trebuie și se va contopi cu mișcarea revoluționară a proletariatului internațional. În acest sens, luptele de avangardă ale Partidelor Comuniste Marxist-Leniniste-Maoiste care conduc Războiul Popular joacă un rol decisiv.
Războaiele Populare Maoiste sunt faruri strălucitoare de speranță care arătă calea de urmat, prin care eliberarea națională din jugul semi-colonial și semi-feudal, impus de imperialism, poate fi câștigată prin revoluția democratică victorioasă. Avem nevoie de mai multe astfel de lupte și ca acestea să convergă cu luptele în curs ale Națiunilor și Popoarelor Oprimate pentru eliberare națională, formând o furtună puternică care să măture imperialismul de pe fața Pământului. În acest context, situația din America Latină merită o atenție deosebită din partea comuniștilor și revoluționarilor din întreaga lume.
În America de Sud, starea de urgență este în vigoare atât în Ecuador, cât și în Peru. În Argentina, nivelurile sărăciei se află în creștere vertiginosă, iar masele se ridică în proteste populare puternice, cu o tendință tot mai ascendentă. Venezuela nu cunoaște pace, iar conflictul de la granița cu Guyana poate escalada în orice moment într-o confruntare armată. În Colombia, regimul Petro – care, în ciuda demagogiei sale, nu reprezintă decât interesele capitaliștilor birocrați și ale marilor proprietari de pământ în slujba imperialismului, în special a celui american – nu poate pacifica țara, iar flăcările luptei armate nu s-au stins. În Bolivia, conflictele dintre clasele dominante se rezolvă prin violență, iar momentul în care masele refuză să fie împotriva lor înseși se apropie zi de zi. În Paraguay, lupta de gherilă continuă. În Chile, lupta pentru Pământ se intensifică, iar lupta armată în zonele rurale este deja o realitate. Cel mai important în situația actuală este că, în zonele rurale ale Braziliei, a început o răscoală puternică, iar țăranii săraci ripostează cu armele în mână împotriva bandelor marilor proprietari de pământ, precum și a poliției și forțelor armate care le sprijină, într-un context general de proteste populare în creștere în toată țara. Guvernul reacționar al oportunistului Luiz Inácio, slujitor al imperialismului, în special al celui yankeu, nu a reușit decât să eșueze în încercările de a împiedica revolta maselor.
În America Centrală, starea de urgență a fost proclamată în El Salvador, iar regimul ultra-reacționar a declarat război săracilor. În Mexic, adevărați señori de război, finanțați de consumul de droguri din țările imperialiste, duc un război împotriva poporului, iar cel mai crud și vicios dintre ei este chiar statul federal. Masele din Guatemala și muncitorii din Panama continuă să lupte împotriva condițiilor în continuă deteriorare, a sărăciei și mizeriei tot mai mari.
În Antile (Insulele Caraibe), Haiti este bântuită de un război civil scârbos între reacționari rivali, incitat de intervenția imperialistă. Regimul cubanez nu poate asigura chiar nevoile de bază ale populației, cum ar fi electricitatea, iar când masele protestează, sunt întâmpinate cu represiune violentă din partea revizioniștilor.
Toate acestea se întâmplă într-un context de criză profundă a capitalismului birocratic și de agresivitate crescută a imperialismului american, care amplifică instabilitatea și intensifică volatilitatea întregului continent. În această regiune, lupta țăranilor, în special a celor săraci, este forța principală a revoluției democratice. În prezent, situația revoluționară, de dezvoltare neuniformă la nivel global, se manifestă într-o formă concentrată în țările oprimate din Asia, Africa și America Latină.
O forță strategică importantă a Mișcării Comuniste Internaționale de astăzi o constituie Partidele și Organizațiile din LCI (Liga Comunistă Internațională), care acționează de la Rio Grande până la Tierra del Fuego. Nu ar fi suficient să spunem că în America Latina preria este uscată – mai precis, întreaga regiune este un butoi cu pulbere, gata să explodeze într-o furtună revoluționară. Pe această bază, maoistii acționează prin mobilizarea, politizarea, organizarea și, din ce în ce mai mult, prin înarmarea maselor, în special a țăranilor săraci, forța principală a revoluției democratice, având perspectiva fermă a inițierii Războiului Popular. Fără îndoială, aceasta este în prezent cea mai importantă sprijinire posibilă pe care o putem oferi tovarășilor care luptă în Războaiele Populare din Asia.
Regimul reacționar Marcos din Filipine, slugă a imperialismului, în timp ce vinde țara și încearcă să o transforme într-o bază pentru pregătirile de război imperialist, intensifică lupta împotriva poporului prin campanii contrarrevoluționare, vizând în principal comuniștii. Masele muncitoare și revoluționare, conduse de Partidul Comunist al Filipinelor și de Noua Armată Populară (NPA), care duc un război popular prelungit de peste 56 de ani, reprezintă cea mai mare amenințare internă pentru planurile de jaf și război ale conducătorilor birocrato-capitaliști. Promisiunile false și concesiile anunțate sub forma „amnestiei” au fost demascate ca una dintre numeroasele minciuni pe care clica Marcos le folosește pentru a răspândi confuzie în rândul maselor.
„Planul de înfrângere a Partidului Comunist” eșuează, la fel ca cele din trecut, iar intensificarea campaniilor contrarrevoluționare duce deja la o intensificare a războiului popular, o mișcare de rectificare care dă un impuls pentru avansarea în diferite aspecte ale revoluției democratice, în special a revoluției agrare. Condamnăm cu fermitate criminala „Operațiune Kagaar” pe care vechiul stat birocrato-capitalist și ultrareacționar o desfășoară împotriva maselor populare din India. Campaniile contrarrevoluționare precum „Operațiunea Kagaar” se intensifică, reprezentând un război suplimentar împotriva poporului și o campanie de anihilare, în timp ce sporește militarizarea și corporatizarea statului brahmano-hindufascist. Scopul lor de „a distruge războiul popular” va suferi înfrângere, așa cum s-a demonstrat puternic în „Operațiunea Green Hunt”. În spiritul puternic al internaționalismului proletar, chemăm la apărarea și sprijinirea războaielor populare din India și Filipine prin toate mijloacele posibile. Exprimăm convingerea noastră deplină că toate planurile inamicului vor fi zdrobite și că războaiele populare, cu sprijinul puternic al maselor din aceste țări și solidaritatea comuniștilor și revoluționarilor din întreaga lume, se vor dezvolta, vor distruge vechea ordine și vor stabili noua putere democratică a popoarelor.
În țările imperialiste, burghezia desfășoară o campanie împotriva drepturilor democratice și ale muncitorilor, câștigate cu mare efort. Transferarea poverii crizei asupra clasei muncitoare și a marilor straturi populare este întâmpinată cu lupte și greve muncitorești tot mai puternice, în timp ce mânia și respingerea acestor „democrații” false aprofundează criza parlamentarismului. În acest context, tendința inerentă a imperialiștilor către fascism și reacționarism devine din ce în ce mai evidentă.
Cenzura și represiunea împotriva mișcărilor democratice și antiimperialiste, precum în Franța sau Irlanda, este întâmpinată cu proteste și demascarea așa-zisului ordin „democratic”. Campania pentru eliberarea cunoscutului militant antiimperialist Georges Ibrahim Abdallah mobilizează mii de oameni în întreaga țară, iar comuniștii joacă un rol important în această luptă. Militarizarea imperialistă și exportul de echipamente militare către Ucraina sau Israel au fost întâmpinate cu blocaje și greve ale muncitorilor din Anglia și Italia. În Belgia, muncitorii au luptat într-o grevă generală împotriva majorării vârstei de pensionare, parte a unei „reforme a pensiilor”.
Proteste masive împotriva concedierilor în masă și a dezindustrializării, în special în producția auto și alte industrii, au avut loc în SUA, Anglia, Germania sau Austria. În Spania, muncitorii și masele populare s-au ridicat împotriva „managementului crizei” al burgheziei, care a cauzat moartea a sute de oameni din cauza inundațiilor, în special în Valencia, unde nu numai partidele burgheze, dar și regele au fost respins cu fermitate de mase. Creșterea evidentă a luptelor muncitorești și a mișcărilor de masă în țările imperialiste demască minciuna oportunistă și revisionistă despre „inactivitatea” și „pasivitatea” clasei muncitoare, precum și negarea rolului ei revoluționar în aceste țări.
Vechea forță de control și integrare a clasei muncitoare – social-democrația – se află într-o criză profundă și este din ce în ce mai incapabilă să-și joace rolul pentru burghezia imperialistă, motiv pentru care, în special partidele de dreapta sunt pregătite ca opțiune de „stabilizare”. Oportuniștii și așa-numiții „stângiști liberali” se demască drept coada putredă a vechiului ordin „burghezo-democratic”, sprijinind facțiunile dominante ale burgheziei împotriva „fascismului”. Rezultatele alegerilor și dinamica din cadrul mișcărilor muncitorești și populare arată că social-democrația și oportunismul își pierd tot mai mult sau au pierdut deja poziția hegemonică în cadrul mișcării muncitorești și, de asemenea, eșuează din ce în ce mai mult în a controla mișcările de masă, ceea ce duce la un anumit „vid” și, astfel, la creșterea grevelor „spontane” și a altor acțiuni independente ale celor oprimați. Potențialul pentru ca comuniștii să-și extindă rădăcinile în cadrul clasei muncitoare și în masele populare este favorabil; ei trebuie să organizeze și să câștige o ancorare profundă în cadrul clasei proletare, cei care nu au nimic de pierdut decât lanțurile lor, și să făurească această clasă revoluționară cea mai consecventă, pentru a putea prelua sarcina istorică de a conduce Revoluția Proletară Mondială. Acest lucru va conduce, fără îndoială, la progrese în procesul de reconstituire a partidelor comuniste respective și în dezvoltarea revoluțiilor socialiste.
Suntem cu siguranță la începutul unei noi perioade de revoluții în lume, descompunerea imperialismului avansează zi de zi. Terenul pentru revoluția proletară mondială se coace, iar necesitatea conducerii partidelor Marxist-Leninist-Maoiste devine din ce în ce mai evidentă. Contradicțiile adâncite dintre imperialiști, agresiunea imperialistă în creștere și reacționarizarea sporesc furia lumii oprimate și a proletariatului internațional, iar această furie caută canale prin care să se manifeste. Toți comuniștii și revoluționarii trebuie să se concentreze pe cursul inevitabil al istoriei și să transforme condițiile obiective în baze politice și organizatorice pentru dezvoltarea revoluției proletare mondiale. Procesul turbulent din lume și contradicțiile intensificate ne oferă oportunitatea de a trage speranță, nu disperare. Așa cum a spus Președintele Mao: „Este haos pe cer: condițiile sunt favorabile.” Toți comuniștii și revoluționarii trebuie să-și îndeplinească responsabilitatea.
Organizați rebeliunea maselor sub steagul Marxism-Leninism-Maoismului
Lupta pentru reconstituirea Partidelor Comuniste trebuie întreprinsă cu fermitate, inițiativă, responsabilitate și ambiție proletară. Aplicând adevărul universal al Marxism-Leninism-Maoismului în mod creator, înțelegând pe deplin Maoismul ca a treia, noua și superioara etapă a dezvoltării sale, în conformitate cu condițiile istorice și naționale ale fiecărei revoluții, comuniștii trebuie să avanseze în forjarea Liniei Politice Generale și a Programului Revoluției pe care trebuie să o conducă.
Această sarcină trebuie îndeplinită în cadrul luptei pe două linii și al luptei de clasă pentru cucerirea Puterii, care poate fi realizată doar prin război revoluționar, construind simultan formele de organizare corespunzătoare formelor de luptă. Comuniștii trebuie să pătrundă în cele mai adânci și largi sectoare ale Maselor, să le educe în violența revoluționară și lupta împotriva revisionismului și oportunismului, rupându-se de „legalitatea” burgheză și cretinismul parlamentar, înțelegând că dezvoltarea revoluției în lume este definită de cei mai săraci, care constituie majoritatea și care sunt cei mai dispuși să se revolte.
Doar astfel poate fi măturată „grămada colosală de gunoi” bucată cu bucată, iar comuniștii să gestioneze corect relația dintre lupta pentru revendicări zilnice și lupta pentru Putere, înțelegând că Puterea este prima și cea mai importantă revendicare a Maselor. Doar astfel poate apărea Alianța Muncitorilor și Țăranilor care este garanția hegemoniei proletariatului în Frontul pentru revoluția democratică și doar astfel poate fi menținută hegemonia proletariatului și în revoluția socialistă.
Cu această orientare trebuie să organizăm clasa cea mai consecvent revoluționară – proletariatul, împreună cu clasa principală revoluționară din țările oprimate – țărănimea, și să formăm un front unit puternic cu toate celelalte straturi revoluționare ale maselor oprimate și exploatate: femeile, intelectualii, masele sărace din orașe, tineretul, copiii și toate celelalte clase și straturi ale Poporului.
Proletariatul poate cuceri Puterea Politică doar prin violență revoluționară, prin urmare principala formă de luptă este lupta armată, iar principala formă de organizare o constituie forțele armate revoluționare. Înainte de izbucnirea Războiului Revoluționar, toate luptele și organizările trebuie să servească pregătirii acestuia, iar după declanșare, totul trebuie să contribuie la dezvoltarea lui până la victorie.
Condițiile obiective pentru dezvoltarea Războiului Popular sunt extraordinare, iar toate lecțiile recente ale confruntărilor armate dintre imperialism și popoarele lumii confirmă validitatea teoriei militare a Marxist-Leninist-Maoiștilor. Faptul că omul este factorul decisiv în război a fost demonstrat încă o dată prin înfrângerea zdrobitoare a forțelor conduse de imperialismul american în Irak și Afganistan. Experiențele Frontului Național de Rezistență din Palestina arată că războiul de gherilă prelungit poate fi susținut cu succes chiar și în medii urbane, în cele mai grele condiții, atâta timp cât beneficiază de sprijinul Maselor și își trage puterea din acestea. Experiențele de pe câmpurile de luptă din Palestina sau Ucraina îi determină pe strategii imperialiști să-și reexamineze teoria, recunoscând din nou caracterul decisiv al războiului terestru, iar în cadrul acestuia, lupta în tunele capătă din nou o importanță crescută. Chiar și dezvoltarea unor arme precum dronele poate, odată ce Combatantii Poporului învață să le folosească, deveni o parte utilă a arsenalului Armatei Revoluționare.
Toate acestea ne întăresc convingerea, determinarea și ambiția de a servi reunificării comuniștilor din întreaga lume, cu perspectiva reconstituirii Internaționalei Comuniste. Această luptă este lungă, complexă, iar atacurile constante ale inamicului o fac și mai dificilă, dar noi, comuniștii, existăm tocmai pentru a rezolva problemele cu care ne confruntă revoluția proletară mondială. Comuniștii sunt superiori tuturor dificultăților și nimic, nimeni nu ne poate opri. Vom învinge.
În timp ce multe discursuri „anti-imperialiste” prezintă luptele parlamentare sau reformiste ca soluție, experiența istorică a arătat că aceste metode nu fac altceva decât să intensifice exploatarea popoarelor și să legitimeze exploatarea. În acest sens, construirea unei lupte anti-imperialiste revoluționare, bazate pe clasă și de natură internațională, este o necesitate urgentă. Este necesar să fie organizată violența revoluționară și Războaiele Populare ale popoarelor oprimate din lume și ale proletariatului internațional, fără a uita vreodată că violența contrarevoluționară este învinsă prin violență revoluționară. Oportunismul parlamentar sau reformist servește la menținerea continuității sistemului existent și la transformarea drepturilor celor oprimați în unele și mai vulnerabile. Prin urmare, claritatea ideologică, inițiativa politică și dezvoltarea organizațiilor naționale și internaționale pentru a întări fundațiile revoluției proletare mondiale nu sunt o opțiune, ci o necesitate.
Echivalentul concret al acestei necesități devine și mai important astăzi odată cu consolidarea partidelor Marxist-Leninist-Maoiste, avansul proceselor de reconstrucție și dezvoltarea organizațiilor internaționale anti-imperialiste.
Sarcina urgentă în fața noastră astăzi este să dăm formă Frontului Internațional Anti-Imperialist, al cărui obiectiv principal este ridicarea sprijinului pentru războaiele populare la un nivel superior. În acest sens, ne reafirmăm sprijinul de nezdruncinat pentru Partidul Comunist din Peru, Partidul Comunist din Filipine, TKP/ML și lupta camarazilor noștri din Partidul Comunist al Indiei (maoist), care luptă eroic astăzi pentru a înfrânge „Operațiunea Kagaar” (operațiunea de asediu și anihilare) a forțelor armate ale vechiului stat reacționar indian, pentru a rămâne pe calea războiului popular și pentru a ține sus steagul roșu. Suntem încrezători că tovarășii noștri vor zdrobi campania contrarevoluționară de încercuire și că Războiul Popular va triumfa în cele din urmă.
Facem apel către toți comuniștii și revoluționarii din lume să se unească cu noi sub steagul Marxism-Leninism-Maoismului, în lupta necruțătoare împotriva imperialismului, revizionismului și reacțiunii mondiale, în slujba revoluției proletare mondiale.
TRĂIASCĂ SĂRBĂTOAREA DE 1 MAI!
JOS CU IMPERIALISMUL, REVIZIONISMUL ȘI REACȚIUNEA!
VICTORIA APARȚINE PROLETARIATULUI ȘI POPOARELOR OPRIMATE ALE LUMII CARE OPUN REZISTENȚĂ ȘI LUPTĂ!
VOM ÎNVINGE, PROLETARIATUL ȘI POPOARELE OPRIMATE ALE LUMII VOR ÎNVINGE!
GLORIE RĂZBOIULUI POPULAR!
TRĂIASCĂ MARXISM-LENINISM-MAOISMUL!
TRĂIASCĂ LCI!
TRĂIASCĂ INTERNAȚIONALISMUL PROLETAR!
LUPTAȚI PENTRU CONSTRUIREA FRONTULUI ANTIIMPERIALIST!
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ!
Liga Comunistă Internațională
1 Mai 2025